Dictionar

Amar

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT amarus

2. FR amer; amère

3. EN bitter

4. DE bitter

5. RU rорький

6. HU keserű


Boala plumbului la măr

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Chondrostereum purpureum

2. FR plomb du pommier

3. EN silver leaf of apple; Silver leaf canker of apple

4. DE Silber-, Milch- oder Bleiglanz des Apfelbaums

5. RU „млечный блеск” яблони

6. HU alma ágrákja, levél ólomfényűsége


Boala pustulelor de funingine la măr

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Phyllachora pomigena

2. FR „sooty blotch” du pommier; fumeux duommier; maladie de la suie du pommiere

3. EN sooty blotch of apple

4. DE Rußfleckenkrankheit des Apfelbaums

5. RU „сажка” яблони; „сажистый срибок” яблони

6. HU alma kormos levélfoltja


Brobonarea roşie a ramurilor de măr

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Nectria cinnabarina

2. FR nécrose des branches du pommier Nectria coral

3. EN spot canker of apple; Nectria die-back of apple

4. DE Rotpustelkrankheit des Apfelbaums

5. RU нектриозное усыхaние ветвей яблони

6. HU alma vörösszemölcsös ágelhalása, nektriás rákja


Brumar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brumaire)

1. a doua lună în calendarul republican francez (23 octombrie - 21 noiembrie).


Calmar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calmar)

1. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare şi gura înconjurată de tentacule.


Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abderit

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Abderit „prostănac”)

1. om simplu, mărginit şi caraghios.


Aberanță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)

1. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberaţie.

2. (în limbajul uzual) aberaţie, anomalie.