1. om simplu, mărginit şi caraghios.

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung şi ascuţit.

2. (bot.) cu vârful lung ascuţit şi cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).

1. iubire, admiraţie nemărginită.

2. divinizare, veneraţie.

1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.

2. (var.) adulațiune.

3. (antonime) detestare, disprețuire.

1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.

2. stradă îngustă; intrare.

3. înşiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale.