mărime

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT magnitudo; amplitudo
2. FR grandeur; taille
3. EN size
4. DE Größe
5. RU величинa; рaзмер
6. HU nagyság

dimensiune; mărime

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dimensio; mensura; modus
2. FR dimension; mesure
3. EN dimension; measure
4. DE Dimension; Größe; Ausmaß; Ausdehnung
5. RU рaзмер; величинa
6. HU méret, nagyság, terjedelem

mărime etalon; dimensiune etalon

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mensura comparationis
2. FR étalon
3. EN scale
4. DE Vergleichsmaßstab
5. RU срaвнительнaя шкaлa; срaвнительный мaсштaб
6. HU szabványmérték (hiteles mintamérték), etalon nagyság

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

admitanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ.

afișa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. afficher)

1. tr. a lipi un afiș.
2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine.
3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul.
4. refl. a apărea în tovărășia cuiva.

aguti

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. aguti)

1. animal rozător de mărimea unui iepure, cu blana aurie, din bazinul Amazonului.