Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. mesurable)
1. care poate fi măsurat; (înv.) mensurabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quantité, lat. quantitas)
1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor şi proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc.
2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat.
4. (log.) criteriu de clasificare a judecăţilor de predicaţie după sfera subiectului.
5. durata rostirii unui sunet, a unei silabe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commensurable, lat. commensurabilis)
1. care poate fi măsurat; măsurabil, (înv.) mensurabil.
2. care poate fi comparat cu o altă cantitate folosind o unitate de măsură comună.
3. (matematică) care are, cu o altă mărime, o măsură comună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hippométrie)
1. ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumiţi indici măsurabili.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. paramètre)
1. (mat.) literă într-o expresie sau ecuație care, considerată în calcule, constantă, poate lua diferite valori.
2. mărime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristică constructivă sau funcțională.
3. ~ economic = unitate de măsură a aspectelor cantitative și calitative ale proceselor și fenomenelor economice.
4. (stat.) mărime măsurabilă care permite prezentarea mai simplă a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic.
5. (inform.) simbol care desemnează datele preluate de către o procedură.
6. element constant într-un calcul, într-o operație intelectuală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. mesurable)
1. care poate fi măsurat; (înv.) mensurabil.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. mensurabilité)
1. proprietatea, calitatea a ceea ce este măsurabil.