matrice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. matrice, lat. matrix, -icis)

1. organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naștere; uter.
2. (fig.) origine.
3. substanța fundamentală a țesutului conjunctiv.
4. partea fundamentală, nediferențiată, a citoplasmei, a cromozomilor etc.
5. substanță în care este inclusă o fosilă.
6. (mat.) tablou dreptunghiular dintr-un anumit număr de linii sau rânduri dispuse în coloane.
7. (stat.) aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente.

matriceal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. matricial)

1. referitor la metrice.

-DELF, -DELFIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -delphe, -delphie, cf. gr. delphys „pântece”)

1. „matrice, vagin, marsupiu”.

-DELFIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. delphys „uter, matrice”)

1. „uter, vagin, matrice, col uterin”.

HISTERO-, ISTERO- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. hystera „uter, matrice”)

1. „uter, matrice”.

interpolaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. interpolation, lat. interpolatio)

1. acțiunea de a interpola și rezultatul ei; interpolare.
2. intercalarea valorilor sau termenilor intermediari într-o serie de termeni sau valori cunoscute.
3. (filologie) extras de text introdus într-o lucrare căreia nu îi aparține.
4. (matematică) operație matematică care face posibilă construirea unei curbe din datele unui număr finit de puncte sau o funcție din datele unui număr finit de valori.
5. (matematică) metodă de construire a unui nou spațiu Banach din două spații date (vorbim atunci de spațiu de ~).
6. (imagistică digitală) redimensionarea imaginii prin reducerea sau creșterea matricei imaginii inițiale și, prin urmare, a numărului de pixeli.
7. (var.) (înv.) interpolațiune.

-METRIE (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. metra „uter”)

1. „matrice, uter”.

-METRU (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. metra „uter, matrice”)

1. „uter, matrice”.