Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maquiller)
1. a(-şi) face machiajul; a (se) grima.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démaquiller)
1. tr., refl. a(-şi) şterge machiajul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maquillage)
1. operaţie de grimare a unui actor, făcută cu scopul de a-i da înfăţişarea cerută de rolul interpretat; machiere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. machiavélique, it. machiavellico)
1. abil şi fără scrupule; perfid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. machiavélisme, it. machiavellismo)
1. sistemul politic al lui Machiavelli.
2. (fig.) conduită lipsită de scrupule; rea-credinţă, perfidie, viclenie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. machiavellista)
1. care studiază gândirea și lucrările lui Niccolò Machiavelli.
2. care acționează conform principiilor machiavelismului sau este un susținător al acestuia.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démaquiller)
1. tr., refl. a(-şi) şterge machiajul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démaquillage)
1. acțiunea de a înlătura machiajul; demachiere.
2. (antonime) machiaj, machiere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dermatographe)
1. (creion) ~ = creion colorat, cu mina făcută din aceeaşi compoziţie ca şi grimoanele, servind la machiaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. eye-liner)
1. creion colorat utilizat la machiajul ochilor pentru conturarea marginilor pleoapelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. grimer)
1. a (se) machia pentru scenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grime)
1. totalitatea mijloacelor cosmetice folosite de actori pentru a se machia; machiaj.