Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magistral, /II/ germ. Magistrale, rus. magistrale)
1. adj. (și adv.) de maestru; perfect, desăvârșit, extraordinar.
2. (despre ton, ținută etc.) impunător, solemn.
3. (despre medicamente) care se prepară în farmacie după rețetă.
4. s. f. arteră principală de comunicație, rutieră, feroviară etc.
5. conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor.
6. (inform.) grup de linii de comunicație pentru transmiterea informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artère)
1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei reţele de distribuţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bretelle)
1. sistem de ramificaţie din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale.
2. şosea, alee ocolitoare; centură.
3. (mit.) porţiune de şant care leagă două poziţii de apărare succesive.