Dictionar

magmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magmatique)

1. referitor la magmă și la magmatism.
2. rocă ~ă = (sau eruptivă) = rocă rezultată din procesul de solidificare a magmei.
 

apomagmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apomagmatique)

1. (despre agregate cristaline sau amorfe) format din crăpăturile scoarței terestre din soluții magmatice.
 

augit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. augite)

1. (petrologie) specie minerală din grupa silicaților și familia piroxenilor, constituent al rocilor magmatice efuzive.
 

autolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autolithe)

1. rocă magmatică înglobată în altă rocă, împreună cu care a provenit din aceeași magmă inițială.
 

banatit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banatite)

1. rocă magmatică intruzivă, alcătuită din granodiorit, granit etc.
 

bazalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basalte, lat. basaltes)

1. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, compactă, la construcții și pavaje.
 

consangvinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consanguinité, lat. consanguinitas)

1. relație genetică între indivizi dintr-un strămoș comun.
2. înrudire de sânge.
3. calitate a unor roci magmatice de a fi asociate din punct de vedere petrografic.