OK
X
magnetizație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. magnétisation)
1.
mărime
vectorială
care
caracte-rizează
starea
de
polarizare
magnetică
a
corpurilor;
intensitate
de
magnetizare.
remanență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. rémanence)
1.
stare
(a
unui
corp)
care
persistă
(după
o
comprimare).
2.
~
electrică
=
stare
de
electrizare
a
unui
corp,
având
o
anumită
polarizație
electrică,
rămasă
după
suprimarea
câmpului
electric
exterior;
~
magnetică
=
stare
de
magnetizare
a
unui
corp,
o
anumită
magnetizație
după
suprimarea
câmpului
magnetic
exterior.
3.
proprietate
a
unor
senzații
sau
imagini
de
a
persista
după
încetarea
excitației
care
le-a
produs.