Dictionar

Magnific, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magnifique, lat. magnificus)

1. măreţ, grandios.

2. foarte frumos; superb, minunat.


Magnificat

Parte de vorbire: s.
Origine: (gern. Magnifikat, fr. magnificat)

1. compoziţie muzicală polifonică, de forma unei cantate; cântec de slavă, punctul culminant într-o misă.


Magnificenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magnificence, it. magnificenza)

1. grandoare, măreţie, strălucire; fast, lux.


Magnifico

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. magnifico)

1. (muz.) măreţ, strălucitor, falnic.


MAGNI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (it. magni-, cf. lat. magnus „mare”)

1. „mare, măreţ, magnific”.


Pompos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pompeux, lat. pomposus)

1. luxos, fastuos, magnific.

2. (despre stil) bombastic, preţios, emfatic.