major, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. majeur, major, lat. maior)

1. (despre oameni) ajuns la majorat.
2. principal, de mare importanță.
3. caz de forță ~ă = situație, eveniment neașteptat care împiedică pe cineva să facă un anumit lucru.
4. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele III-IV și VII-VIII).
5. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul major.

majora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. majorer)

1. a mări, a spori, a urca.

majorant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. majorant)

1. (mat.) element, număr mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi.

majorare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (majora)

1. acțiunea de a majora; creștere, mărire.
2. sumă care se încasează în plus ca sancțiune pentru întârziere la plata impozitelor, a taxelor etc.

majorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. majorat, germ. Majorat)

1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile.
2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major.

majordom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. majordome)

1. intendent al unui palat regal sau princiar; (p. ext.) șef al personalului de serviciu într-o casă bogată.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

actinopterigieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoptérygiens)

1. pl. subclasă de pești fosili, osoși, majoritatea peștilor actuali.

antipopular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + popular)

1. care este îndreptat împotriva poporului.
2. care este respins de majoritatea oamenilor, cu referire la acțiuni, idei, etc.

antitrombină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antithrombine)

1. (med.) substanță din sânge capabilă să inactiveze trombina.
2. (med.) inhibitor fiziologic major al coagulării; anticoagulant natural sintetizat în ficat, care ajută la prevenirea formării inadecvate a cheagurilor de sânge.

apartheid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. apartheid)

1. politică rasistă de discriminare dusă de minoritatea albă împotriva majorității populației de culoare din Africa de Sud.

brigandaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brigandage)

1. furt sau jaf armat, crimă comisă cu violență, cel mai adesea, de răufăcători adunați în bande; (prin ext.) act necinstit, furt major; tâlhărie.