Dictionar

 

maleabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malléabilité)

1. proprietate a unui metal, material, de a fi maleabil.
2. (fig.) capacitate, ușurință de adaptare, suplețe; docilitate.
 

maleabiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (maleabil + -iza)

1. a face un material maleabil.
 
 

aluminiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminium)

1. metal foarte ușor, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și electricitate.
 

beriliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béryllium)

1. metal alb-cenușiu, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, în unele aliaje ușoare.
 

compliant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. compliant)

1. maleabil ascultător, supus.
 
 

docil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. docile, lat. docilis)

1. (și adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil.