Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. manifester, lat. manifestare)
1. tr., refl. a (se) vădi, a (se) face cunoscut, a(-şi) exterioriza (prin vorbe, fapte, acţiuni) gânduri, sentimente etc.
2. intr. a participa la o manifestaţie, a demonstra.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contre-manifester)
1. a face o contramanifestaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., rus. manifestant)
1. participant la o manifestaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (manifesta)
1. acţiunea de a (se) manifesta.
2. exteriorizare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovadă, indiciu.
3. spectacol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manifestation)
1. demonstraţie de masă pentru a arăta aprobarea, ataşamentul sau protestul faţă de un eveniment (o personalitate).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)
1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aboulie)
1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (accepta)
2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii.