Dictionar

 
 

aclamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)

1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulțimi; ovații.
 
 

afectuozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affectuosité)

1. atitudine afectuoasă; calitatea, însușirea de a fi afectuos.
2. manifestare de afecțiune.
3. (antonim) duritate.
 

aparență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apparence, lat. apparentia)

1. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare.
2. în ~ = la prima vedere.
 

bionomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bionomie)

1. știință care studiază formele de manifestare și legile vieții.