Dictionar

manipula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. manipuler)

1. a mânui, a manevra.
2. a antrena, prin mijloace de influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor; a influența opinia publică prin mass-media sau prin alte metode persuasive.
 

manipulant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Manipulant, fr. manipulant)

1. mânuitor al unui aparat, mecanism, sistem tehnic etc.; manipulor (I); vatman.
2. mânuitor de bani, de obiecte, de materiale.
 

manipulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manipulation, lat. manipulatio)

1. manipulare.
2. vagon special, atașat imediat după locomotivă, destinat șefului de tren.
 

manipulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. manipulateur)

1. s. m. f. manipulant.
2. s. n. dispozitiv pentru apucarea și manipularea lingourilor sau a altor semifabricate calde într-o uzină.
3. aparat pentru stabilirea și întreruperea circuitului la aparatele de telecomunicații.
4. comutator electric comandat prin pedală.
 

artificier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artificier)

1. specialist în manipularea explozivelor și a mijloacelor pirotehnice.
2. muncitor specializat în producerea exploziilor în exploatările miniere.
 

benzenism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. benzénisme)

1. (med.) intoxicație (adesea profesională) datorată manipulării benzolului sau a derivaților lui; benzolism.
 

benzolism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzolisme)

1. boală profesională datorată manipulării benzolului sau a derivaților lui, care se manifestă prin anemie și leucopenie; benzenism.
 

combiner, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după rus. комбаинер)

1. persoană care manevrează o combină, având calificarea necesară; manipulant al unei combine; (înv.) combainist.
2. (var.) combainer.
 

coprofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coprophile)

1. (psihologie, sexualitate) care manifestă o atracție morbidă pentru excremente; care găsește plăcere (sexuală) în manipularea excrementelor.
2. (despre insecte, plante) care trăiește, crește pe fecale; scatofil.
 

cran

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. kran, fr. cran)

1. dispozitiv sau sistem tehnic de ridicare și manipulare rezervat sarcinilor grele; macara.