Rezultate secundare (Manual):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. manuel, lat. manualis, it. manuale)
1. adj. de mână, făcut cu mâna.
3. s. n. carte de școală care conține o prezentare succintă a noțiunilor unei discipline.
4. claviatură, ansamblu al claviaturilor la instrumentele cu taste (orgă, clavecin), la care se cântă cu mâinile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manualité)
1. funcţionarea predominantă a uneia dintre cele două mâini.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)
1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquatinta, fr. aquatinte)
1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Harmonika, it. armonica)
1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibraţia unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)
1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + declanșa)
1. (despre mecanisme) a se declanșa automat, fără intervenție manuală, atunci când anumite condiții sunt îndeplinite.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bistournage)
1. (medicină veterinară) procedeu învechit de castrare la taur şi berbec, prin torsionarea manuală a fiecărui testicul.