Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agiotage)
1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bon)
1. dovadă, înscris care autorizează pe deţinător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc.
2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camelote)
1. lucru de cârpaci; marfă proastă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capital, germ. Kapital)
1. relaţie socială de producţie care presupune existenţa proprietăţii capitaliste asupra mijloacelor de producţie şi folosirea forţei de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea.
2. valoare care, datorită productivităţii şi rentabilităţii muncii, produce plusvaloare.
3. (fig.) clasa capitaliştilor; capitalism.
4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori.
5. ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale.
6. ~ de cunoştinţe = suma cunoştinţelor pe care le posedă cineva; experienţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cargo)
1. navă comercială destinată transportului de mărfuri; cargobot.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. carico)
1. marfă încărcată la bordul unei nave.