Dictionar

Rezultate principale (Marină):

Marina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mariner, germ. marinieren)

1. a prepara (peşte, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oţet şi diferite condimente.


Marină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. marine, it. marina)

1. flotă navală a unui stat şi personalul aferent.

2. ştiinţa şi tehnica navigaţiei pe mări.

3. pictură cu peisaj marin (= pictură marină).


Rezultate secundare (Marină):

Amarina

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.


Cumarină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coumarine)

1. substanţă odorantă extrasă din sămânţa unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esenţe, parfumuri şi aromatizarea tutunurilor.


Marinar

Parte de vorbire: s.
Origine: (mariniă + -ar)

1. membru al echipajului unei nave; matelot.

2. guler ~ = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate.


Marinată

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. marinato)

1. mâncare (de peşte) preparată cu un sos condimentat.

2. zeamă condimentată în care se pune carnea (de vânat) la frăgezit.


Miros de cumarină

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT odor cumarini

2. FR odeur coumarique; odeur de coumarine

3. EN smell of coumarin; smell like dried melilot

4. DE Kumaringeruch

5. RU зaпaх кумaринa

6. HU kumarinillatú


Tromba marina

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. tromba marina)

1. vechi instrument cu coarde şi arcuş, cu o cutie de rezonanţă alungită care se subţia spre capăt.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abordor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.


Acvaplan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaplane)

1. planşă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcaţie cu motor.

2. sport practicat pe o asemenea planşă.

3. ambarcaţie de transport având propulsie cu reacţie submarină.


Aeromaritim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéromaritime)

1. indică un transport care combină aviația și marina; aeronaval.


Aeronaval, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronaval)

1. I. referitor la aviaţie şi la marină; aeromaritim.

2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.

3. II. (antonim) aeroterestru.


Afurcă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (afurca)

1. (marină) ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare.