Dictionar

Maro

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

1. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roşcat, castaniu.


Maroană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

1. castană comestibilă, coaptă sau preparată cu sirop de zahăr.


Marocan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. marocain)

1. (locuitor) din Maroc.

2. (s. n.) dialect arab vorbit în Maroc.


Marochin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maroquin, it. marochino)

1. piele fină de capră tăbăcită vegetal; material care imită o astfel de piele.


Marochinărie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maroquinerie)

1. meseria marochinierului; industrie de obiecte din marochin; magazin de asemenea obiecte.

2. obiecte din marochin sau din orice fel de piele.


Marochinier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maroquinner)

1. lucrător calificat în marochinărie.


Maron, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. marron)

1. (despre animale domestice) care a revenit în starea de sălbăticie.


Acaju

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America şi Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roşcat; mahon.

2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.


Bendix

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bendix)

1. (la automobile, avioane etc.) mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului.


Biberet

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biberett)

1. blăniţă de miel de culoare maro-roşcată.

2. pluş gri sau maro, cu părul din lână ori din fibre sintetice, folosit pentru garnituri de gulere, manşete etc.


Bric (2)

Parte de vorbire: I. adj. invar., II. s.n.
Origine: (fr. brique)

1. I. care este de culoarea cărămizii; cărămiziu.

2. II. culoare roșie fadă care trage spre maro; culoarea cărămizie.


Cromafin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chromaffine)

1. (despre celule) care se colorează ușor, de care coloranții se prind ușor.

2. (citologie) se spune despre celulele care, sub acțiunea sărurilor de crom, prezintă pe secțiuni histologice o culoare maronie caracteristică; feocrom.


Dalmaţian 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dalmatien)

1. câine de agrement, decorativ, rezistent, cu blana albă acoperită cu mici pete negre sau maro închis.