Dictionar

martiraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (martir + -aj)

1. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiriu.
2. (var.) martiragiu.
 

martiraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (martir + -aj)

1. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiriu.
2. (var.) martiragiu.
 

martiriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. martyrium, gr. martyrion)

1. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiraj.
2. (fig.) suferință morală; calvar.
 

muceniță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sl. mučenica)

1. mucenică.
2. (fig.) femeie care se jertfește pentru o idee, o acțiune; martiră.
3. (var.) (înv.) măceniță.