Dictionar

Masonerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maşonnerie)

1. francmasonerie.

2. lucrare de zidărie din diverse materiale, unite cu un liant.


Francmasonerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. franc-maşonnerie)

1. asociaţie internaţională secretă de persoane unite printr-un ideal de fraternitate şi solidaritate şi care practică unele ritualuri oculte, implicată în mişcări de schimbare a regimurilor politice din multe ţări; masonerie.


Francmason

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. franc-maşon)

1. membru al francmasoneriei; mason.


Francmasonerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. franc-maşonnerie)

1. asociaţie internaţională secretă de persoane unite printr-un ideal de fraternitate şi solidaritate şi care practică unele ritualuri oculte, implicată în mişcări de schimbare a regimurilor politice din multe ţări; masonerie.


Francmasonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. franc-maşonnique)

1. referitor la francmasonerie; masonic.


Mason

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. maçon)

1. adept al francmasoneriei (ordin inițiatic, rezervat numai bărbaților și organizat după o ierarhie rigidă, înființat la Londra în 1717 cu scopul de a acorda asistență reciprocă membrilor săi și care s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor); francmason.


Masonerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maşonnerie)

1. francmasonerie.

2. lucrare de zidărie din diverse materiale, unite cu un liant.


Masonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maçonnique)

1. care aparține francmasoneriei; francmasonic.