Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. dematerializa)
1. acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei; dematerializat.
2. (fizică nucleară) dezintegrare, transformarea materiei în energie sub acțiunea diferitelor forțe.
3. acțiunea de ridicare deasupra materiei, de spiritualizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compas, germ. Kompass)
1. instrument din două braţe articulare, cu care se trasează linii curbe şi se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigaţie la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcţiei de referinţă nord-sud şi pentru determinarea direcţiei de deplasare.
4. ~ giroscopic = girodirecţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (concretiza)
1. acţiunea de a (se) concretiza; materializare.
2. (log.) operaţie a gândirii, legarea generalului de experienţa senzorială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. eteriza)
1. acțiunea de a (se) eteriza și rezultatul ei; anesteziere.
2. acțiunea de eterificare; combinare cu un eter.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. închega)
1. faptul de a (se) închega; coagulare, coagulație; unire, lipire.
2. (fig.) întrupare, materializare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. teleporta)
1. acțiunea de a trece de la un punct la altul fără a trece prin spațiul intermediar; dematerializare și apoi rematerializare într-un loc diferit.
2. ~ cuantică = proces prin care informația cuantică poate fi transmisă dintr-un loc în altul cu ajutorul comunicației clasice și al unei inseparabilități cuantice preexistente între locul emițător și locul receptor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. dematerializa)
1. acțiunea de a (se) dematerializa și rezultatul ei; dematerializat.
2. (fizică nucleară) dezintegrare, transformarea materiei în energie sub acțiunea diferitelor forțe.
3. acțiunea de ridicare deasupra materiei, de spiritualizare.