Rezultate principale (Maximă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maxime, lat. maxima)
1. gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită; aforism, adagiu.
Rezultate secundare (Maximă):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maximaphile)
1. adj. referitor la maximafilie.
2. s. m. f. maximafilist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maximaphilie)
1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecţionarea de ilustrate maxime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maximaphiliste)
1. cel care se ocupă cu maximafilia; maximafil (II).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maximal)
2. preţ ~ = preţ maxim îngăduit de o lege.
3. s. n. tabel conţinând preţurile curente fixate de stat pentru mărfurile micilor producători.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. maximaliser)
1. a duce până la punctul cel mai înalt, a acorda cea mai mare valoare; a deveni maxim; a maximiza.
2. (antonime) a minimaliza, a minimiza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (maximă + -tecă)
1. colecţie de ilustrate maxime, clasate după anumite reguli de maximafilişti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acmé)
2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.
3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie şi ontogenie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)
1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)
1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphoristique)
1. care are forma sau caracterul unui aforism, care enunță o maximă sumară a înțelepciunii.
2. care se referă la sau care conține aforisme, maxime sau sentințe; gnomic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.
3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)
1. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentinţă, adagiu.