Dictionar

maximizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (maximiza)

1. acțiunea de a maximiza și rezultatul ei; maximalizare.

2. aducere la valoarea maximă.

3. (antonim) minimizare.


programare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (programa)

1. acțiunea de a programa; operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic.

2. ramură a matematicii aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare pentru probleme de optimizare ce apar în planificare.

3. ~ liniară = cea mai simplă formă a programării matematice, care se ocupă cu studiul problemelor de maximizare sau minimizare a unei funcții liniare cu mai multe variabile.


libertarianism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. libertarianism)

1. libertarism.

2. (filoz.) concepție potrivit căreia acțiunile nu sunt determinate cauzal, dar nici nu se desfășoară la întâmplare, fără nici o intervenție rațională, responsabilă.

3. (pol.) liberalism politic și economic integral, care presupune maximizarea dreptului individului și minimizarea rolului statului.


productivist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. productiviste)

1. care se referă la productivism, la maximizarea productivității.


productivism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. productivisme)

1. cercetare sistematică pentru creșterea productivității.

2. doctrină conform căreia producția este un obiectiv primar, un sistem care pledează pentru sacrificarea tuturor celorlalte considerații pentru maximizarea productivității.


minimizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (minimiza)

1. reducere la minimum a unei valori, dimensiuni, cheltuieli et cetera; minimalizare.

2. (antonim) maximizare.


minimalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (minimaliza)

1. acțiunea de a minimaliza și rezultatul ei; minimizare.

2. diminuare a valorii, a importanței cuiva sau a ceva.

3. (antonime) maximalizare, maximizare.