Dictionar

mecanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mécanisme, germ. Mechanismus)

1. sistem tehnic din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte.
2. ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism.
3. sistem, mod de organizare.
 

servomecanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. servomécanisme)

1. mecanism al unui regulator care acționează asupra mărimii sau a parametrului de reglat.
 

acuplaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
 

adaptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.
 

alergologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allergologie)

1. ramură a medicinii care studiază mecanismele alergiei și bolile alergice.
 

ambreia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. embrayer)

1. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mișcare.
2. (antonim) a debreia.
 

anclanșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. enclencher)

1. a angrena un mecanism în vederea declanșării.
 

angrenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. engrenage)

1. mecanism, sistem de roți dințate care se angrenează unele în altele.
2. (fig.) înlănțuire, concurs de împrejurări strâns legate unele de altele.