Dictionar

meci

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. match)

1. întrecere sportivă între doi competitori, între două echipe.
 

mecibol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. match ball)

1. minge servită în finalul unei partide de tenis sau de volei, care poate decide pe câștigător.
 

parameci

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paramécie, lat. paramecium)

1. protozoar ciliat din clasa infuzorilor, în apele dulci stătătoare.
 

bookmaker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. book-maker)

1. cel care se ocupă de organizarea pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc.
 
 

coșaveraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (coş- + -averaj)

1. raportul de puncte într-un meci de bachet.