Dictionar

medic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. medicus)

1. persoană care profesează medicina; doctor.
 

MEDIC-, MEDICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. médic/o/-, cf. lat. medicus „medic”)

1. „medic(ină), medical”.
 

medic-cetățean

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (medic + cetățean)

1. medic interesat de activitatea obștească.
 

medical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. médical)

1. referitor la medic(ină).
2. concediu ~ = concediu de boală; gimnastică ~ă = sistem de exerciţii metodice de gimnastică având ca scop corectarea diferitelor defecte fizice sau fiziologice.
 

medicalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. médicalisation)

1. dezvoltare de structuri medicale.
 

medicament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. médicament, lat. médicamentum)

1. substanţă pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.
 

acetazolamidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétazolamide)

1. medicament cu efecte diuretice, folosit în insuficienţa cardiacă, în ciroză etc.
 

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug şi analgezic, obţinută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.
 

acologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acologie)

1. cunoaştere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli.
 

acromastită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acromastite)

1. (med.) termen medical care definește o inflamație la extremitatea sânului, adică a mamelonului.
 

actinoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinothérapie)

1. tratament medical cu radiaţii luminoase (ultraviolete sau infraroșii); fototerapie.
 

acupunctor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acupuncteur)

1. medic care practică acupunctura; acupuncturist.