Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mégalomane)
1. (cel) care îşi supraevaluează meritele; grandoman.
2. (suferind) de megalomanie (2).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mégalomanie)
1. ambiție, mândrie disproporționată, gust pentru grandios, colosal; grandomanie.
2. comportament patologic caracterizat prin dorința excesivă de glorie, de putere (nebunia grandorii).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mégalomane)
1. (cel) care îşi supraevaluează meritele; grandoman.
2. (suferind) de megalomanie (2).