Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. melchite)
1. nume dat de către monofiziţi catolicilor, aplicat astăzi ortodocşilor şi catolicilor de rit bizantin din Orientul Apropiat arab.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colimaşon)
1. scară în ~ = scară în spirală (în formă de melc).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. columelle, lat. columella)
2. ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2).
3. organ animal sau vegetal în formă de coloană.
4. coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluştelor gasteropode.
5. axa conică a melcului urechii interne.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. gastéropodes, gastropodes)
1. (zool.) clasă de moluşte cu corpul adăpostit într-o cochilie şi care se mişcă cu ajutorul unui picior în formă de disc muscular; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. gastropodes)
1. (zool.) clasă de moluște cu corpul, de cele mai multe ori asimetric, adăpostit într-o cochilie conică sau spiralată dintr-o singură bucată, cu un picior ventral folosit pentru târât, un cap bine diferențiat, prevăzut cu tentacule și ochi; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. hélici-, cf. gr. helix, -icis „spirală”)
1. „melc”.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. héliciculteur)
1. cel care se ocupă cu helicultura; crescător de melci.