Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. culture, lat. cultura)
1. totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în decursul vremurilor.
2. totalitatea cunoştinţelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva.
3. ~ generală = ansamblu de cunoştinţe necesare unui individ în viaţa zilnică; ~ de masă = ansamblu de cunoştinţe şi de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare.
4. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale şi spirituale păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunităţii omeneşti dintr-o anumită epocă.
5. totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pentru a obţine recolte bogate de la plantele de cultură.
6. plante de ~ = plante cultivate de om.
7. teren cultivat cu anumite plante.
8. creştere, prăsire a unor animale.
9. creştere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel.
10. ~ fizică = dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc prin gimnastică şi sport; educaţie fizică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. philanthropique)
1. care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop.
2. care este inspirat de sau care denotă dragoste față de semenii săi; care iubește sau ajută omenirea.
3. asociație ~ă = grup al cărui scop este ajutorarea săracilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mission, lat. missio)
1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire.
2. ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu.
3. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat.
4. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. noosphère)
1. înveliş al Pământului desemnând omenirea, fiinţele inteligente.
Parte de vorbire: s. f. pl.
Origine: (lat. parentalia, fr. parentalies)
1. sărbători publice la romani, care se celebrau în luna februarie pentru pomenirea morţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. requiem, germ. Requiem)
1. rugăciune la catolici pentru pomenirea morţilor.
2. compoziţie corală cu orchestră scrisă pe textul liturgic al misei.