Parte de vorbire: adj.
Origine: (merit + -/u/os)
1. care are merite; care merită să fie lăudat; meritoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)
1. alocaţie bănească sau întreţinere gratuită acordată de stat, de o instituţie etc. elevilor, studenţilor merituoşi în timpul şcolarizării.
2. formaţie anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos.
3. ~ seroasă = pungă conţinând sinovie, în apropierea articulaţiilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. meritorius, fr. méritoire)
1. cu merite, demn de stimă; merituos.