Dictionar

Meschin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mesquin)

1. preocupat de interese personale mărunte; mic la suflet, egoist; josnic, murdar.

2. mic, neînsemnat; lipsit de valoare, modest.


Meschinărie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mesquinerie)

1. caracter, atitudine, faptă de om meschin.

2. lipsă de valoare, de semnificaţie.


Interesat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (interesa)

1. care este în cauză, care are interes într-o afacere.

2. foarte ataşat intereselor personale; meschin.

3. care are în vedere un interes.


Meschinărie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mesquinerie)

1. caracter, atitudine, faptă de om meschin.

2. lipsă de valoare, de semnificaţie.


Parcimonie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. parcimonie, lat. parcimonia)

1. economie dusă la extrem, uneori meschină, care se exercită asupra lucrurilor mărunte; zgârcenie.

2. (fig.) limitarea elementelor de prisos; măsură, reținere.

3. (var.) (înv.) parsimonie.


Sordid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sordide, lat. sordidus)

1. murdar; dezgustător.

2. (despre persoane; fig.) meschin.


Avarițios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. avaricieux)

1. care manifestă avariție în lucruri mărunte; care arată o avariție meschină; zgârcit.

2. (anton.) generos.