Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. metamorfoza)
1. (geol.) care a suferit un metamorfism, care a fost afectat de metamorfism.
2. care a suferit o metamorfoză; schimbat, transformat, modificat.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT metamorphosatus; metamorphus; transformatus
2. FR métamorphosé; changé; modifié
4. DE metamorphosiert; umgewandelt; umgestaltet, verwandelt
5. RU преврaщённый; изменённый
6. HU átalakult, módosult
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hibernacle)
1. mugur metamorfozat şi caduc, hibernant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hippanthropie)
1. (nozologie) monomanie în care pacientul se crede metamorfozat în cal.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. pneumatophore)
1. rădăcină metamorfozată aeriană cu rol în respirație, la unele plante superioare din regiunile mlăștinoase.
2. veziculă plină cu aer pe talul unor plante inferioare, pentru plutire sau menținerea în poziție verticală.
3. aparat plutitor la celenteratele sifonofore.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. séricite)
1. varietate de muscovit în mase fin lamelare sau solzoase, în şisturile cristaline slab metamorfozate sau în rocile eruptive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zoanthropie)
1. delir în timpul căruia bolnavul se crede metamorfozat în animal.