Dictionar

Metodist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. méthodiste)

1. (adept) al metodismului.


Metodist, -ă 2

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. metodist)

1. specialist în metodică; (rar) metodician.


Metodician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (metodică + -ian)

1. specialist în metodică; metodist.