Dictionar

Rezultate secundare (Mișca):

Mișcăciune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (mișca + -[ă]ciune)

1. capacitate de a fi mobil, de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția; proprietate de a putea fi mișcat, deplasat; mobilitate.


Mişcare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. mouvement, rus. dvijenie)

1. acțiune, curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes general, al unei idei sau al unei concepții.

2. acțiune organizată de masă, care tinde realizeze un scop social-politic.

3. (muz.) grad de accelerare sau de încetinire a unei măsuri; tempo.

4. parte a unei lucrări muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonată).


Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.

2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.


Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Acarpotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. acarpotropique)

1. (despre plante) care nu prezintă mişcări de curbare pentru diseminare.


Acatizie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.

2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.