Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. miasme, gr. miasma)
1. emanaţie urât mirositoare; duhoare.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (în- + miasmă)
1. a infecta aerul, un loc etc. cu miasme; a înmiresma.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. miasmatique)
1. care conţine sau produce miasme; pestilenţial.