Dictionar

MIEL(O)-, -mielie, -mielită

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. myél/o/-, -myélie, -myélite, cf. gr. myelos)

1. „măduvă”.
 

mielemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myélémie)

1. prezența de celule medulare în sânge.
 

mielencefal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myélencéphale)

1. parte posterioară a creierului embrionar, din care se dezvoltă bulbul rahidian.
 

mielină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myéline)

1. substanță albă, moale, care formează teaca celulelor nervoase.
 

mielinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. myélinique)

1. referitor la mielină (substanță grasă care formează învelișul anumitor fibre nervoase).
2. nerv ~ = nerv învelit într-o teacă de mielină.
3. (antonim) amielinic.
 

mielinizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. myelinisation)

1. acoperirea cu mielină a fibrelor nervoase.
 

acromionită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromionite)

1. osteomielită la (în) acromion.
 

amielinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amyélinique)

1. (biol.) se referă la o fibră nervoasă lipsită de mielină.
2. (antonim) mielinic.
 

angemaht

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Eingemachte)

1. mâncare cu carne (de pui sau de miel) și cu sos alb de lămâie.
 

antipoliomielitic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antipoliomyélitique)

1. I. care luptă cu poliomielita; destinat să trateze sau să prevină poliomielita.
2. II. vaccin care este folosit împotriva poliomielitei.
 

astrahan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrakan)

1. pielicică de miel din rasa caracul, cu părul mătăsos și buclat.
2. haină de damă dintr-o astfel de blană.
 

biberet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biberett)

1. blăniță de miel de culoare maro-roșcată.
2. pluș gri sau maro, cu părul din lână ori din fibre sintetice, folosit pentru garnituri de gulere, manșete etc.