Dictionar

Rezultate secundare (Milă):

Armilă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT armilla

2. FR anneau d’origine supérieure, manchette

3. EN armilla, frill, manschette

4. DE Ring; Manschette

5. RU кольцо; оторочкa; бaхромa

6. HU gallérka, armilla, perec


Asimila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assimiler, lat. assimilare)

1. tr. a transforma în substanţă proprie materiile nutritive absorbite de organism.

2. a face asemănător.

3. a considera egal, similar cu altă persoană.

4. a-şi însuşi cunoştinţe, idei etc.

5. a introduce în procesele de fabricaţie produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.

6. tr., refl. a integra, a face se integreze în alt grup social sau naţional.

7. (fon.) a (se) transforma sub influenţa unui alt sunet din apropiere.


Dezasimila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désassimiler)

1. tr., refl. (despre substanţele complexe din organism) a (se) transforma în substanţe mai simple şi nespecifice, pe care organismul le elimină.


Disimila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dissimiler)

1. refl. (despre sunete) a suferi o disimilaţie.


Facsimila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. facsimile)

1. a reproduce în facsmil.


Milady

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. milady)

1. titlu care se în Anglia femeilor din familiile nobile.


Abate (1)

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Adrenergic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adrénergique)

1. (despre substanţe) cu acţiune similară celei a adrenalinei.

2. (despre nervi) ale căror terminaţii eliberează adrenalina.