Rezultate secundare (Milă):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR anneau d’origine supérieure, manchette
3. EN armilla, frill, manschette
4. DE Ring; Manschette
5. RU кольцо; оторочкa; бaхромa
6. HU gallérka, armilla, perec
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assimiler, lat. assimilare)
1. tr. a transforma în substanţă proprie materiile nutritive absorbite de organism.
2. a face asemănător.
3. a considera egal, similar cu altă persoană.
4. a-şi însuşi cunoştinţe, idei etc.
5. a introduce în procesele de fabricaţie produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.
6. tr., refl. a integra, a face să se integreze în alt grup social sau naţional.
7. (fon.) a (se) transforma sub influenţa unui alt sunet din apropiere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désassimiler)
1. tr., refl. (despre substanţele complexe din organism) a (se) transforma în substanţe mai simple şi nespecifice, pe care organismul le elimină.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dissimiler)
1. refl. (despre sunete) a suferi o disimilaţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. facsimile)
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. milady)
1. titlu care se dă în Anglia femeilor din familiile nobile.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
4. prior.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adrénergique)
1. (despre substanţe) cu acţiune similară celei a adrenalinei.
2. (despre nervi) ale căror terminaţii eliberează adrenalina.