OK
X
milita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. milliter, lat. militare)
1.
a
lupta
intens
pentru
un
principiu,
pentru
o
cauză
etc.
militant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. militant)
1.
(cel)
care
militează;
luptător,
combatant.
militantism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. militantisme)
1.
concepție,
atitudine,
activitate
de
militant.
2.
atitudinea
persoanelor
care
militează
activ
într-o
organizație,
un
partid
politic,
un
sindicat
etc.
militar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)
1.
adj.
care
ține
de
armată;
ostășesc.
2.
stagiu
~
=
stagiu
făcut
în
armată
de
un
cetățean.
3.
care
se
bazează
pe
armată;
de
război.
4.
s.
m.
cel
care
aparține
cadrelor
active
ale
armatei.
militaricește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (militar + -icește)
1.
din
punct
de
vedere
militar;
militarmente.
militarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. militarisme, germ. Militarismus)
1.
politică
care
acordă
armatei
și
celorlalte
instituții
militare
un
loc
preponderent
în
societate,
iar
conducătorilor
militari
un
rol
principal
în
dirijarea
politicii
interne
și
externe
a
țării.
militarist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. militariste)
1.
(individ)
care
este
un
susținător
al
militarismului,
care
îi
apără
tezele.
2.
I.
referitor
la
militarism;
care
este
în
favoarea
militarismului.
3.
II.
partizan
al
militarismului;
sprijinitor
al
militarismului.
4.
(antonime)
antimilitarist,
pacifist.
abolla
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. abolla)
1.
manta
militară
la
romani.
activist, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)
1.
(adept)
al
activismului.
2.
I.
care
se
referă
la
activism.
3.
II.
membru
militant
al
unui
partid,
sau
al
unei
organizații
de
masă.
4.
susținător
al
activismului
(doctrină
care
susține
acțiunea
directă).
5.
propagandist
pentru
o
mișcare
politică
sau
sindicală.
6.
(antonim)
pasivist.
acțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. action, lat. actio)
1.
desfășurare
a
unei
activități;
faptă.
2.
operație
militară
(ofensivă
sau
defensivă).
3.
ceea
ce
arată
un
verb.
4.
totalitatea
întâmplărilor
dintr-o
operă
epică
sau
dramatică.
5.
efect,
influență.
6.
proces.
7.
cerere
prin
care
se
deschide
un
proces.
8.
hârtie
de
valoare
care
reprezintă
o
cotă
fixă
din
capitalul
unei
societăți
comerciale
și
care
dă
deținătorului
dividende.
adjutant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Adjutant)
1.
ofițer
care
îndeplinește
pe
lângă
un
șef
militar
atribuții
corespunzătoare
unei
funcții
de
subofițer.
alerta
Parte de vorbire:
I. vb. tr, II. vb. intr.
Etimologie: (fr. alerter)
1.
I.
a
avertiza
despre
un
pericol
(lansând
semnalul
de
alertă);
a
alarma.
2.
(mil.)
a
ordona
unei
formații
militare
să
fie
pregătită
de
intervenție.
3.
(prin
ext.)
a
da
un
impuls,
a
mobiliza
la
acțiune.
4.
a
atrage
atenția,
a
preveni.
5.
II.
a
fi
cuprins
de
alertă;
a
se
alarma;
a
se
neliniști.
ambuscat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.
Etimologie: (fr. embusqué)
1.
care
este
în
ambuscadă.
2.
(prin
ext.)
care
se
disimulează
sau
este
disimulat.
3.
(militar)
care
se
bucură
de
o
poziție
ușoară,
scutit
de
instrucție,
pe
timp
de
pace,
sau
care
ocupă
o
poziție
ferită
de
pericol
pe
timp
de
război;
(fig.)
învârtit.