Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. militant)
1. (cel) care militează; luptător, combatant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. militantisme)
1. concepţie, atitudine, activitate de militant.
2. atitudinea persoanelor care militează activ într-o organizație, un partid politic, un sindicat etc.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)
1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. militantisme)
1. concepţie, atitudine, activitate de militant.
2. atitudinea persoanelor care militează activ într-o organizație, un partid politic, un sindicat etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pion)
1. (şah) piesă de cea mai mică valoare.
2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis.
3. (fig.) element înaintaş al unei organizaţii, al unui plan de acţiune etc.; militant pentru o cauză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. soldato, germ. Soldat)
1. militar care serveşte în armată fără a fi gradat.
3. (fig.) militant activ pentru o cauză.
Parte de vorbire: I. s.m., II. adj.
Origine: (cf. fr. taliban; plural în lb. paștu pt. taleb „student”)
1. I. (în general) student la teologie islamică.
2. (în Afghanistan) membru al unei mișcări islamice fundamentaliste și armate; militant fundamentalist sunnit.
3. (fig.; depr.) persoană (extrem de) conservatoare.
4. II. referitor la fundamentaliștii sunniți.