Dictionar

milostivicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (milostiv + -icios)

1. care exprimă milă; plin de milă; milos, milostiv.
 

milostivniciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit, rar)  
Etimologie: (milostivnic + -ciune)

1. dar oferit în general unei biserici; prinos, ofrandă.
 

caritabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. charitable)

1. care dă dovadă de caritate; care ajută, care dă de bunăvoie; milos, generos.
2. care este inspirat de caritate față de aproapele său; care își are izvorul în caritate; caritativ.
3. (antonime) egoist, inuman, neomenos, nemilos.
 

clement, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clément, lat. clemens)

1. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun.
 

feroce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. féroce, lat. ferox, -cis)

1. inv. crud, sălbatic, bestial, nemilos.
 

inclement, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inclément)

1. care nu are clemență, îngăduință; neiertător, nemilos.
2. (prin ext.) califică o vreme sau o climă aspră.
3. (antonim) clement.
 

inuman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhumain, lat. inhumanus)

1. căruia îi lipsește umanitatea.
2. care este excesiv de crud; neomenos, nemilos, feroce.
3. care nu e caracteristic omului; care nu are nimic uman; (prin ext.) de proporții neobișnuite; monstruos.
4. (var.) inhuman, (înv.) înhuman.
5. (antonime) uman, generos.
 

mizericordios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. miséricordieux)

1. care iartă ușor; înclinat să ierte, să arate milă; milos, îndurător.