Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)
1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.
2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.
3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consilium, fr. conseil)
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizaţii, instituţii etc.
3. şedinţă a unui astfel de colectiv.
4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid şi de stat.
5. ~ de miniştri = organ suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administraţie = comitet de conducere al unei societăţi comerciale sau industriale pe acţiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)
1. adj. referitor la diplomaţie, de diplomat.
2. corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniştrilor şi reprezentanţilor străini care se află în capitala unui stat.
4. s. f. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărţilor şi a altor documente oficiale.
5. diplomaţie (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excellence, lat. excellentia)
1. titlu care se dă în unele ţări demnitarilor (şefi de state, ambasadori, miniştri) şi (la catolici) episcopilor.
2. înalt grad de perfecţiune; calitatea de a fi excelent.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. trialogue)
1. conversație între trei persoane; convorbire în trei.
2. (politică) întâlnire tripartită informală la care participă reprezentanți ai Parlamentului European, ai Consiliului Uniunii (Consiliul de Miniștri) și ai Comisiei Europene.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (ministerial + -icește)
2. în felul miniștrilor.