Dictionar

minimal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. minimal)

1. minim.
2. program (sau plan) ~ = program (sau plan) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime, ce trebuie îndeplinite în prima urgență; preț ~ = prețul cel mai mic cu care se poate vinde o marfă; artă ~ă = curent artistic care îmbină pictura cu sculptura, reducând totul la elementele esențiale (formele geometrice).
 

minimaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. minimalisieren; minimal + suf. -iza)

1. a reduce la minim, a micșora importanța, valoarea; a subaprecia; a minimiza.
 

minimalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (minimaliza)

1. acțiunea de a minimaliza și rezultatul ei; minimizare.
2. diminuare a valorii, a importanței cuiva sau a ceva.
3. (antonime) maximalizare, maximizare.
 

minimalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (minimaliza)

1. redus la minimum ca importanță, valoare et cetera; bagatelizat, diminuat, minimizat.
2. (antonime) maximizat, maximalizat.
 

bagateliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. bagatellisieren)

1. a diminua importanța unui lucru; a subaprecia, a minimaliza, a desconsidera.
 

clasem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classème)

1. ansamblu de trăsături semantice minimale ale unei unități lexicale.
 

context

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contexte, lat. contextus)

1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere.
2. ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme.
3. cuprins.
4. (fig.) ansamblu de circumstanțe care însoțesc un eveniment; conjunctură, situație specifică.
 

externalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. externality)

1. atitudine de minimalizare a efectelor economice negative generate de poluare asupra resurselor mediului ambiant.
 

maximaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. maximaliser)

1. a duce până la punctul cel mai înalt, a acorda cea mai mare valoare; a deveni maxim; a maximiza.
2. (antonime) a minimaliza, a minimiza.
 

minim, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. minime, lat. minimus)

1. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal.
2. s. f. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții.
3. centru de joasă presiune atmosferică.
4. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg.
5. s. n. minimum.
6. ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii.