Dictionar

acromanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromanie)

1. grad extrem de alienație mintală.
 

alienat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. aliéné, lat. alienatus)

1. (suferind) de alienație mintală.
 

amenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amentia)

1. stare amentivă; tulburare mintală.
 
 

anorexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anorexie, gr. anorexia)

1. pierdere a poftei de mâncare; inapetență.
2. ~ mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare.
 

arierație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arriération)

1. (med.) starea unui copil sau adult întârziat în dezvoltarea intelectuală și psihologică; înapoiere mintală.