Dictionar

minuțios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. minutieux)

1. adj. migălos, meticulos; amănunțit.
2. adv. cu grijă, cu multă băgare de seamă.
 

aristarh

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aristarque, cf. Aristarh – celebru gramatic și critic grec din antichitate)

1. critic sever și minuțios, dar drept.
 

diseca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. disséquer, lat. dissecare)

1. a efectua o disecție.
2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent.
 

disecabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dissécable)

1. care poate fi disecat, analizat minuțios, cercetat cu atenție.
 

legalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. légalisme)

1. grija, preocuparea de a respecta minuțios litera legii; caracter legal.
2. legalitate.
 

meistersänger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Meistersänger)

1. nume dat unor cântăreți și poeți germani din evul mediu, aparținând burgheziei orășenești, organizați în asociații, cu reguli de compoziție minuțios codificate.
 

meticulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. méticuleux, lat. meticulosus)

1. (despre oameni) care lucrează cu multă atenție, cu scrupule exagerate; tipicar, pedant.
2. (și adv.) făcut cu grijă deosebită pentru amănunte; minuțios, scrupulos.