miracol
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. miracolo, lat. miraculum, fr. miracle)
Etimologie: (it. miracolo, lat. miraculum, fr. miracle)
1. eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată rațional; minune.
2. reprezentație teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin.