Dictionar

Miop, -oapă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. myope, gr. myops)

1. (suferind) de miopie.

2. (fig.) (om) mărginit, fără perspectiva viitorului.


Miopatie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myopathie)

1. denumire generică dată afecţiunilor sistemului muscular.


Miopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myopie)

1. defect al cristalinului (II), care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; miopism; hipometropie.

2. (fig.) lipsă de perspectivă.


Miopism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. myopisme)

1. (med.) miopie, (pop.) vedere scurtă.

2. (fig.) atitudine lipsită de clarviziune; lipsă de perspectivă în judecată.


Mioplasmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myoplasma)

1. protoplasmă care înconjură nucleul celulei musculare.


Mioplastie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myoplastie)

1. operaţie chirurgicală pentru refacerea unui muşchi.


Ametrop, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amétrope)

1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).

2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).

3. II. persoană care suferă de ametropie.


Anizopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. anisopia)

1. defect de vedere prin hipermetropie la un ochi şi miopie la celălalt.


Facoliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phacolyse)

1. suprimare chirurgicală a cristalinului, în miopiile forte.


Hipometropie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hypométropie)

1. (med.) anomalie de vedere cauzată de convergența defectuoasă a razelor de lumină, care face ca imaginea unui obiect îndepărtat se formeze în fața retinei; miopie.

2. (antonime) hipermetropie, hipermetropism.


Miop, -oapă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. myope, gr. myops)

1. (suferind) de miopie.

2. (fig.) (om) mărginit, fără perspectiva viitorului.


Miopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. myopie)

1. defect al cristalinului (II), care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; miopism; hipometropie.

2. (fig.) lipsă de perspectivă.