Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mire)
1. riglă cu diviziuni speciale servind la măsurarea indirectă a distanțelor sau înălțimilor.
2. bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit.
4. imagine-tip care servește la reglarea imaginii de televiziune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admirer, lat. admirare)
1. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + admira)
1. a-şi admira propriile calităţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. mirabilis, it. mirabile)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. mirabilis)
1. plantă erbacee, din Africa şi America, cultivată pentru florile sale în formă de pâlnie, diferit colorate, care se deschid numai seara; frumoasa-nopţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. mirabilite)
1. sulfat natural hidratat de sodiu, folosit în industria chimică, a sticlei etc.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. larvă a distomului, ciliată, având înfăţişarea unor infuzori.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admirer, lat. admirare)
1. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admirable, lat. admirabilis)
1. vrednic de admirat; încântător, minunat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admiratif, lat. admirativus)
1. (adesea adverbial) care exprimă, care arată admirație.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. admirateur, lat. admirator)
1. (persoană) care admiră ceva sau pe cineva.
2. ~ secret = cineva care admiră o altă persoană, dar își păstrează identitatea secretă față de acea persoană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adorable, lat. adorabilis)
1. vrednic de adorat; fermecător; admirabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adoration, lat. adoratio)
1. iubire, admiraţie nemărginită.