OK
X
autoadmirare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autoadmira)
1.
faptul
de
a
se
autoadmira;
(rar)
autoadmirat.
2.
admirare
de
către
sine
însuși.
admira
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)
1.
a
privi,
a
prețui
cu
sentimente
de
încântare,
de
mirare
și
plăcere.
surpriză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. surprise)
1.
faptul
de
a
lua
pe
cineva
prin
surprindere;
întâmplare
neașteptată,
neprevăzută.
2.
plăcere,
bucurie
neașteptată
făcută
cuiva;
cadou.
3.
mirare,
uimire.
uimitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (uimi + -tor)
1.
care
uimește
(prin
calitățile
sau
valoarea
ce
are);
care
produce
mirare;
surprinzător,
uluitor.
2.
care
impresionează
prin
ceva
fără
asemănare;
minunat.
holbare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (holba)
1.
acțiunea
de
a
(se)
holba
și
rezultatul
ei;
holbat.
2.
deschiderea
mare
a
ochilor
de
mirare,
uimire,
spaimă
etc.
3.
(fig.)
privire
plină
de
ură,
spaimă
sau
mirare.
4.
(fig.)
curiozitate
prea
mare.
nedumerire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + dumerire)
1.
starea
celui
nedumerit;
uimire,
nelămurire,
mirare.
2.
(var.
reg.)
nedomerire,
nedomirire.
3.
(antonime)
dumerire,
lămurire.
belire
Parte de vorbire:
s.f. (popular)
Etimologie: (beli)
1.
acțiunea
de
a
(se)
beli
și
rezultatul
ei;
belit.
2.
curățare
de
piele;
jupuire,
julire.
3.
curățare
de
coajă;
decojire.
4.
faptul
de
a
face
ochii
mari
privind
prostește,
cu
mirare.