miriște
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (bg. мерище)
Etimologie: (bg. мерище)
1. teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale sau de la alte plante cultivate; (colectiv) părțile inferioare ale acestor tulpini, rămase în pământ după recoltare.
2. (var.) (reg.) meriște, (Trans.) miriștină.